Canalul Dunare - Marea Neagra, septembrie 2024

        Am vazut, acum cativa ani,  o poveste interesanta despre o tura de bicicleta de-a lungul Canalului Dunare - Marea Neagra si am trecut-o pe lista de dorinte. Pe inceput de toamna a parut un moment perfect pentru ea si astfel, impreuna cu Alex si Zax, am pornit la drum. Treziti cu noaptea in cap, am pus bicicletele pe masina si am iesit din Bucuresti in directia Cernavoda, de unde incepe Canalul.

Pe autostrada, cand am prins vitreza, aud cum cheile de la suportii de bicicleta - uitate pe plafon in frenezia plecarii - aluneca si se pierd in intunericul din spate. Ups, asta nu e bine si reusim sa pierdem vreo 45 de minute pana ne intoarcem si le regaseste Alex, cu un mare noroc!

In fata garii Cernavoda e o parcare generoasa, unde lasam masina si ne echipam. Reusim ca pe la opt si un pic sa fim gata. Verificam cheile, cu atentie :) si pornim. Vreme perfecta, chef si destui kilometri in fata!

Nu ma uit cu atentie la traseul pe care-l incarcasem pe GPS si, in loc sa tinem drumul drept, facem stanga, pe podul peste intrarea in Canal. Ocolim deci cativa kilometri prin oras si reusim apoi sa ne lipim de canal intrand pe drumul de intretinere de pe malul nordic (exista unul similar si pe cel sudic - malul drept).

Nu e asfalt, dar macadamul e ok, nu sunt balti, cel putin nu sunt in partea de inceput. Ce m-a surprins este apa, care pare mult mai limpede, mai curata decat cea din Dunare. Are uneori nuante de albastru si e mai transparenta decat galbuiul malos al fluviului. Nu trece mult si vine din fata primul convoi de barje. De altfel surprinzator a fost si numarul vaselor cu care ne-am intalnit, 12-15, cu mult peste ce ma asteptam.

Orsova - Muntii Mehedintiului - Isverna, octombrie 2022

         Tura ambitioasa, de lungime notabila si destui metri de ascensiune, la mijloc de toamna.

Am asteptari destul de mari in privinta peisajelor ce ni se vor arata in tuse pastelate, din ce in ce mai ruginii, pe masura ce vom lasa in urma colinele domoale ce marginesc Dunarea si ne vom aventura spre crestele Muntilor Mehedintiului.

Un trafic de cosmar, in ciuda unei bucati recent deschise de drum expres, ne intarzie pana spre miezul noptii de vineri sosirea la Orsova.

Ne intalnim cu Corrado, venit si el cu familia, la Chalet Orsova, unde vom innopta.

Incropim rapid o cina si o asezonam cu ceva bere. Nu ne intindem prea mult, vrem sa plecam devreme in tura. 

Ma trezesc odata cu zorii si ma imbrac cu grija, sa nu le trezesc pe fete. Ele vor calatori cu masina si au timp suficient pentru o desteptare tarzie. 

Data fiind dificultatea estimata a turei am convenit cu Alex sa ni se alature la pedalat a doua zi, azi urmand sa fac echipa doar cu Corrado.

Dupa perdea ma surprinde o Dunare acoperita de valatuci de ceata. Cand ies afara constat ca s-a mai ridicat putin si pot lua cateva cadre interesante.

Muntii Macin, iulie 2022

        S-a nimerit ca tura din Macin sa pice intr-un weekend cu prognoza de Cod Rosu de temperatura. 

Cum stam rau cu timpul liber nu ne prea permitem o amanare. Deci plecam in tura, eu si Corrado, odata cu zorile, ca sa evitam cat mai mult din orele toride. Asta presupune sa iesim din Bucuresti pe la 3 AM si sa conduc intins, pana la Greci. 

Debarcam bicicletele si ne echipam invaluiti de o racoare placuta. Rapid iesim din sat si incepem urcarea spre Tutuiatu, acum avand in plan sa ajungem chiar pe varf, chiar daca vom cara biclele in spate pe ultima portiune de traseu. Deocamdata tinem drumul pietruit, in usoara urcare.

O pensiune cu piscina ne duce la visarea unor ore petrecute in apa racoroasa, ca alternativa la potecile parjolite de soare.