Vadu - Periboina - Gura Portitei, iunie 2009

...sau Soare, NISIP, Serpi, Desis, NISIP, Liniste, Valuri, NISIP...

Trei ore si jumatate de somn. La patru suna ceasul. Oricum e mai bine decat sa sune la sapte, intr-o zi de lucru...
La cinci si jumatate iesim din Bucuresti. Ne temem de finalul autostrazii si de cozile ce se formeaza acolo. Avem noroc, e liber. La opt suntem in fata combinatului parasit de la Vadu, punctul de urcare pe biciclete.

Ne ungem cu crema de soare si ne pufaim bine cu spray antitantari.

Urmeaza o bucata scurta pe placi de beton si apoi ne abatem in stanga pe un drum de nisip. Inaintam foarte bine pe el, nisipul e intarit, umed de la roua diminetii si doar Ovidiu se mai afunda rareori in el, caci are anvelope inguste.

Suntem pe Grindul Chituc si ne indreptam in viteza spre Nord. Soarele diminetii ne mangaie bland, insa ne gandim ca spre pranz nu va mai fi la fel de bun cu noi.

Pe masura ce ne indepartam de civilizatie apar tot mai multe animale pe drum. Vedem pelicani, rate, gaste negre, egrete si multe altele pe care nu le cunoastem.
Dau sa ocolesc o buturuga, dar cand ma uit mai bine e de fapt o broasca testoasa.

Apoi un sarpe de vreo un metru si douazeci traverseaza in viteza printre bicicletele noastre. Mai mergem putin si altul se prajeste colac la soare. Vreau sa-l pozez, dar fuge. Apar alte boaste testoase, alti serpi, dar nu mai oprim, deja ne-am invatat cu ei.
Trecem pe langa o unitate militara de unde ne alearga trei catei, nu prea sunt hotarati sa ne atace, asa ca vorbim cu ei si-i mangaiem, ne lasa sa plecam mai departe. Am strabatut opt kilometri pana acum, stim ca avem treizeci si cinci, asa ca bagam pedale.
Pe dreapta sunt multe masini parcate chiar pe plaja, corturi. Noi insa nu ne mai oprim pana la primul baraj.

 

 

Urmarim in continuare linia electrica si ajungem si la al doilea baraj, la Periboina. Aici se termina drumul de acces auto.

 

 

Ne ataca un alt catel, dar fiind unul singur, schimb tactica si-l alerg eu nitel pe el.

Drumul nu prea arata bine in continuare, de fapt e o poteca invadata de vegetatie. Ne temem de pene, dar suntem pregatiti cu camere si petice, bagam mare.

 

Plantele ne zgaraie gambele, cel care merge in fata aduna toti paienjenii din Delta, iar desisul e din ce in ce mai greu de strabatut. Folosim bicicleta pe post de maceta, sa ne croim drum, iar asta presupune un efort destul de mare. Paienjenii sunt chiar enervanti, asa ca schimbam destul de des locul la conducere.

Inima ne sare din piept cand zboara cate o pasare mai mare decat o gaina la un metru departare. Am parazapezile in rucsac, dar mi-e lene sa le pun, asa ca indur cu stoicism loviturile nuielelor peste gambe. Deja e cam cald, a trecut de orele unsprezece. Dupa planul initial trebuia sa fim deja ajunsi la Portita. Intr-un final jungla se deschide si in departare apar radarul si farul. Prindem puteri si crestem viteza. Inteleg acum de ce se prefera in Delta transportul pe apa, la asa drumuri... Depasim farul si vedem statiunea destul de bine.

S-a facut deja amiaza si ajungem in port, transpirati si plini de ciulini, de panze de paianjen. Constat acum si ca dintr-un picior imi curge un firisor de sange, nu e decat o zgarietura superficiala.

 

 

 

Ne aruncam lucrurile in cabanutele de pe plaja, luam berea si ne asezam pe nisip.

Portita e asa cum o stiam, curata, linistita. Ceva s-a schimbat si culmea, in bine. Ma refer la preturi, sunt mult mai accesibile ca acum trei ani. A! Si tantarii! Da, tantarii! Nu mai sunt! Asta e un an din aia rari, fara tantari.

 

 

 

 

Pledoarie ptr Portita:

 

 

 

 

Seara a fost o nunta pe plaja, cu preot si cu toate cele.

La lumina lunii...

 

Si un mic spectacol pe plaja, oferit de un grup de lipoveni, langa focul de tabara.

Duminica pornesc inapoi, de data asta singur, caci Ovidiu e foarte ars de soare si s-a hotarat sa ia bacul pana la Jurilovka. Si bine a facut! Caci acei opt kilometri de nisip ud de dimineata acum sunt un cosmar. Parca merg pe plaja, bicla danseaza in toate partile. Am reusit sa si cad o data, de fapt mai mult a fost o culcare pe o parte, ca mergeam cu 5km/h. De la inceput a fost mai greu ca la venire, caci bate un vant tare, din fata. Cu toate astea zbor prin desis si in 45 de minute sunt la Periboina. Chiar cand sa ajung acolo ma ataca trei caini. Doi cat un vitel si unul ceva mai mic. Pun bicicleta intre mine si ei, insa sunt foarte hotarati, unul o ia pe o parte si altul pe alta si chiar vor sa muste. Noroc cu stapanul, care era in zona si i-a potolit. Nu le-am dat cu spray in nas ca mi-era teama sa nu-i fac mai agresivi, dar daca nu-i linistea pescarul asta era ultima solutie. In continuare merg tare si pare ca o sa ajung la Vadu in maxim doua ore si un pic. Si ritmul asta il pastrez pana la unitatea militara. Ma legitimeaza un granicer si apoi plec mai departe, dar intru in zona nisipoasa. A fost cea mai grea zona pe care am parcurs-o pana acum, mai rau ca pe Transfagarasan sau pe Transalpina. Opt kilometri in o ora. Incerc si pe jos, dar ma afund si eu si bicla si mai mult de 3-4km/h nu pot atinge. Cam asa arata drumul:

Cu greu ajung la final. Acum nu am nicio treaba cu piciorele, in schimb ceafa si trapezul sunt in pioneze, de la cat am tras de ghidon, sa nu cad in nisip. Ma mir ca s-a intamplat doar o singura data. Deci drumul trebuie facut dimineata, cat e umed de la roua, sau dupa ploaie, altfel e dificil de parcurs. In primavara asta am revenit in zona si am incercat o alta varianta de a ajunge la Portita, de aceasta data prin Grindul Lupilor. Nu am mai avut probleme cu nisipul, insa de la ecluza de la Canalul 5 si pana la intersectia cu drumul de la Periboina, cale de 3-4kilometri, am luptat cu iarba inalta, care acoperea drumul si cu sleaurile ascunse sub ea. S-a lasat si cu cateva pene suferite de cei impreuna cu care am  pedalat. Mai jos am atasat circuitul facut, care a inclus si Cetatea Enisala, musai de vazut, daca ajungeti in zona.

 

Cumva am reusit sa pierd track-ul GPS pentru tura Vadu - Gura Portitei.

Mai jos este inregistrarea pentru Sinoe - Grindu Lupilor - Gura Potitei - Jurilovca - Enisala - Sinoe.

Pentru track-ul GPX lasati un comentariu si vi-l pot trimite.