Pe malul lacului Izvorul Muntelui si pe sub Ceahlau, august 2012

        Pana acum nu am parcurs vreo tura in Moldova, principala cauza fiind distanta destul de mare fata de Bucuresti. Cum am avut ceva treburi de rezolvat la Piatra Neamt, am zis sa profit si am plecat cu bicicletele agatate pe plafonul masinii. Aveam deja schitat un traseu nu foarte lung si nici foarte greu, numai bun sa-l pot parcurge impreuna cu prietena mea.

Vineri, pe la orele 16:00, lasam masina parcata langa barajul de la Bicaz si, sub amenintarea norilor plumburii si involburati, pornim pe drumul forestier ce serpuie pe malul drept al lacului.

Avem echipamentul de ploaie cu noi si nu ne temem de averse. Ba chiar dupa saptamanile caniculare din Bucuresti parca ar fi binevenita o mica ploicica. 

Piatra cubica se termina dupa cateva zeci de metri si lasa loc unui macadam bun. Asta ne creste si mai mult optimismul, chiar daca vine vremea rea nu vom inota in noroaie.

Sunt saptesprezece grade celsius si din cand in cand ne atinge cate un strop de ploaie. Nimic serios, gecile raman in rucsac. Drumul urca si coboara pe galmele de pe malul apei, langa care se tine permanent. Rampele sunt usurele, numai bune de exersat schimbarea pinioanelor si foilor. Tinem un ritm lejer si nici masinile nu prea ne deranjeaza, pe tot parcursul am intalnit doar trei.

Scuze pentru calitatea pozelor, am uitat aparatul foto acasa si le-am facut cu un telefon destul de slabut.

Viteza mare...

Depasim un cot al lacului si padurea se rareste. Cateva case vechi sunt construite in jurul unui gater.

Dupa putin timp intram in satul Izvorul Alb, dar nu gasim locul pe unde putem cobori la nivelul apei.

Intrebam o localnica. Ne indica un drum pe care putem sa mergem doar cu bicicleta, e prea abrupt pentru masina.
Pentru prima data exersez coborarea cu burta pe sa (stand in pedale, cu fundul deasupra rotii spate). Tine figura si reusesc sa ajung pe bicicleta pana jos.
La malul apei e un camp imens, acoperit cu iarba. Din fericire sunt doar cateva corturi. Din dreapta urla manele, insa suficient de departe. De fapt e atat de mare locul de camping incat pana la cela mai apropiat cort sunt cateva zeci de metri.
Pana vine si masina cu restul echipamentului luam o bere la o terasa si apoi mergem langa apa. Temperatura a scazut la 13 grade si bate vantul destul de tare. De-ar veni corturile mai repede!
Apar dupa vreo 45 de minute, le instalam, punem ceva haine mai groase pe noi si aranjam de un gratar si un foc de tabara.
In zare Ceahlaul e acoperit de ceturi. Speram ca a doua zi sa avem vreme macar la fel de buna.

Dimineata plec pe la 7:30, singur de data asta, caci drumul e ceva mai greu. E mai mult de urcat si trebuie sa termin tura devreme, mai am unele treburi de rezolvat.
Asa ca bag tare si ma opresc doar pentru cateva poze si sa mananc ceva, un pic mai sus.
Traseul e mai frumos ca cel de ieri, initial tine valea unui parau,  peste care sunt asternute punti de lemn catre case batranesti. Unele punti se termina in pereti impenetrabili de vegetatie. Nu poti sa nu te intrebi unde ducea oare acea punte? Ce ascunde iarba inalta? Vreo casa care demult si-a pierdut ultimii locuitori? Oare a mai ramas vreo urma din aceasta?
Oricat as fi de curios, cred ca doar cu o maceta s-ar putea razbate mai departe...
Alte  case sunt frumos vopsite, ingrijite si au ceva animale prin batatura, semn ca inca mai sunt locuite. Poate si pentru ca e destul de dimineata, nu e nimeni pe ulita.

Drumul incepe sa urce  in serpentine si intra in padure.
Iau un mic dejun frugal. Tocmai ce a iesit si soarele din nori si aburi se ridica din drum. E liniste de inceput de lume. Nicio soapta, niciun zumzet de motor. Doar sunetele padurii.
Se termina apoi si padurea, intr-un fel de rariste, caci e prea jos ca sa fie golul alpin. 

Pe la 1020 de metri altitudine ajung in Drumul Axial - o sosea asfaltata, care traverseaza Ceahlaul la jumatatea altitudinii acestuia, legand Izvorul Muntelui de Durau.
Am surpriza sa ies in Axial exact pe unde coborasem cu pasul in urma cu un an de pe varf, la capatul traseului Jgheabul cu Hotar (triunghi albastru).

Mai urc putin pe un asfalt deteriorat si apoi am parte de kilometri buni de coborare rapida. De la Izvorul Muntelui soseaua devine mai buna si in doar cateva minute ajung la Bicaz, unde gasesc in stare buna masina. Am avut un mic stres, ca am lasat-o acolo peste noapte, insa nu s-a intamplat nimic cu ea.

Cred ca a fost cea mai rapid incheiata tura de pana acum, la orele 9:15AM fiind deja gata.
Pentru viitor zona mai promite ceva trasee interesante.

Pentru track-ul GPX lasati un comentariu si vi-l pot trimite.