Dupa un an de pauza de biciclit am planuit o revenire in forta, cu un tur al crestelor Hasmasului. Cum pauza asa de indelungata si efortul intens nu prea stau bine impreuna, am zis sa-mi dezmortesc picioarele cu cativa kilometri in apropierea orasului Piatra Neamt, unde imi petreceam cateva zile de concediu.
Din drumul catre Bicaz, la numai cateva minute dupa ce iesi din oras si lasi in urma pensiunile din zona Ursulet, se desprinde pe mana dreapta o urcare pe asfalt catre satul Bisericani. Desi culmile nu se ridica prea inalt, aerul tare al zonei a fost remarcat de multa vreme si la capatul drumului s-a construit un sanatoriu pentru bolile de plamani.
Cum, slava Domnului, am fost scutit de asemenea probleme pana acum, nu sanatoriul e obiectivul plimbarii mele matinale, ci drumul in sine. Acesta urca in serpentine aproximativ 5 kilometri si cu fiecare curba dezvaluie un peisaj tot mai spectaculos, care imi aduce aminte cumva de Elvetia.
Trag de pedale, trag si de plamani, caci m-a cam lasat rasuflarea, Ma opresc sa fac si cateva poze si ma cam ingrijorez pentru capacitatea mea de a termina tura de la final de saptamana.
Insa deocamdata ma bucur de priveliste si de aerul racoros al diminetii. Rampele nu sunt de speriat insa nici foarte lejere.
O cruce marcheaza un punct de belvedere.
Drumul intra in padure si dupa o curba se zareste o mica bisericuta.
In fata sanatoriului imi inchei urcarea si ma pregatesc de intoarcere, pe un alt traseu, pe celalat mal al Bistritei, prin Batca Doamnei, pe un drum mult mai putin circulat si mai frumos.
Ma asez pe malul apei, mananc un mar si trag cu nesat in piept miresmele fanului proaspat cosit.
Scurta plimbare mi-a retrezit cheful de pedalat pe munte si parca nu mai am rabdare inca o saptamana, pana la Tura cea Mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu